Parfumul ei

Si vreau sa ii simt parfumul imbietor indiferent de ora, stare, chef sau vreme. Vreau sa ma bucur de mirosul trandafirilor proaspeti infloriti. Vreau sa ma bucur de ea. Chiar daca nu e de acord. O vreau langa mine. Asta imi dicteaza inima. Imi ascult inima, lipsit de prejudecati. Nu am retineri. Nu incerc sa fiu mirobolant, incerc sa ma atasez de ea. Iar ea? Se distanteaza usor-usor ca un fluture, ca un fulger ce atinge pamantul apoi se inalta catre cer. Degajand multe ingrijorari. Vreau sa fie o ploaie. Vreau sa stiu cand vine, si cand pleaca. Nu avem nimic in comun, chiar nimic. Si nici nu vreau sa am. O vreau. O am decat in vise. In vise e asa cum vreau ea. E complicat. E foarte complicat. Eu? Adorm in fiecare noapte cu ea in gand. Ea? De ea nu stiu nimic. Doar... eu ma regasesc in ochii ei. Nu o vreau doar ca sa imi creez iluzii. Vreau sa o iubesc. Sa ii creez un sentiment ciudat in stomac. Si nu reusesc. O ador. Nu am scuze. Vreau sa ii tatuez pe piept „Te iubesc”. Nu am stilou. Nu imi gasesc cuvinte. Parca nu a-si stie sa scriu. Ma simt gol. Lumina parca nici nu m-ar atinge. Ii reaud pasii la fiecare minut. Pasii grabiti, specifici ei. Vreau sa stau cu ea de la rasarit pana la apus. Sa fiu cu ea. Sa ne bronzam sau sa ne ninga pe sprancene. Sa ne udam, sa tremuram. Sa vorbim, despre orice. Vocea ei m-ar incalzi si m-ar racori in orice situatie.Toate astea, le vreau cu ea. Langa parfumul ei.

Mihai. Nu am lasat sa se manifeste tot ceea ce am tinut in mine.