Vin din ploaie. Vin dintr-un tramvai plouat. Fara umbrela. Dansand printre balti. (si chiar imi doresc sa fi fost cu mine, sa fi dansat amandoi). Dar chiar imi place pe ploaie. Poti merge cu limba scoasa, fiindca nimeni nu are timp sa se uite la tine. Nimeni nu opreste din drum sa te intrebe directia anumitelor strazi. Auzi doar ploaia. Te auzi doar pe tine. Iar in gand, eu o auzeam doar pe ea, cum imi rostea:
-Ai ochii verzi...
Probabil ii am si acum, si tu nu ii poti observa. Pacat. Te vroiam langa mine, pe ploaie. Ti-am promis asta. Nu voi uita.
Dar momentan...Sunt ud. Scriu. Nimic nu ma poate impedica. Nici macar picaturile ce mi se scurg pe foaie, de pe mana mea dreapta tremurata. Beau. Beau dintr-un ceai cald. Caldura, de asta am nevoie dupa o asemenea ploaie rece. Rece si imprevizibila. Imprevizibila ca viata. Viata? Viata e o ploaie? Da, te asigur! De ce? Inca nu sunt destul de inteligent ca sa iti raspund, doar ca...
Poti duce o viata plouata.
Mihai. In fiecare zi imi imaginez ca ploua.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu