Aveam să mă pierd printre nopțile geroase de februarie. Să-mi vorbesc singur despre cât de frumoasă ești, prin vocea telefonului și să beau ceai cu nemiluita. (pus într-un bidonaș la borsec acasă iar la liceu ascuns într-o sticlă de nestea.).
Toată lumea ar număra zilele până când va ajunge/va pleca/ va face. Eu număr nopțile. Acum îmi place să le dorm. Acum visez...
și nu mai continui.
Oare despre ce vei scrie tu daca nu despre ea?
RăspundețiȘtergereiti place sa dormi noptile visand la ea.
RăspundețiȘtergereIn februarie nu e mereu frig.
RăspundețiȘtergereIar tu trebuie sa inveti sa iubesti altfel. Caci tie nu-ti va mai ramanea nimic. E de preferat astfel ceaiul verde.
asta e şi ideea, să nu-ţi rămână nimic, decât celălalt
RăspundețiȘtergereimi inspiri revenire
RăspundețiȘtergereFrumos:x
RăspundețiȘtergerecand citesc mai cam tot ce asterni pe-aici,imi pun o multime de intrebari si toate duc,undeva,in mijlocul nimicului,cu un apus,o patura,o carte si singuratate.
RăspundețiȘtergereSi eu m-am saturat sa numar zilele.
RăspundețiȘtergereNoptile sunt mai lungi. De ce sa nu numaram noptile si sa traim prelungit?...
hai copilu, nimic nou?
RăspundețiȘtergereNu, Boddah. Aia e dependenta.
RăspundețiȘtergereBoddah spunea...
RăspundețiȘtergerehai copilu, nimic nou?
Noptile sunt mai dureroase.
RăspundețiȘtergereChiar n`a fost "deranj" sa citesc ce ai scris, si poza-i faina.
acum le dormi si mai tarziu ;le petreci?sau nu le mai dormi?
RăspundețiȘtergerede ce nu mai continui?de ce nu-ti mai exprimi sentimentele pe care le mai ai pe langa ceea ce ai scris?
RăspundețiȘtergere