îți las 3 minute să-mi părăsești blogul. 

joi, 17 februarie 2011

10:32




       Aveam să mă pierd printre nopțile geroase de februarie. Să-mi vorbesc singur despre cât de frumoasă ești, prin vocea telefonului și să beau ceai cu nemiluita. (pus într-un bidonaș la borsec acasă iar la liceu ascuns într-o sticlă de nestea.). 

       Toată lumea ar număra zilele până când va ajunge/va pleca/ va face. Eu număr nopțile. Acum îmi place să le dorm. Acum visez... 

și nu mai continui. 

       

14 comentarii:

  1. Oare despre ce vei scrie tu daca nu despre ea?

    RăspundețiȘtergere
  2. iti place sa dormi noptile visand la ea.

    RăspundețiȘtergere
  3. In februarie nu e mereu frig.
    Iar tu trebuie sa inveti sa iubesti altfel. Caci tie nu-ti va mai ramanea nimic. E de preferat astfel ceaiul verde.

    RăspundețiȘtergere
  4. asta e şi ideea, să nu-ţi rămână nimic, decât celălalt

    RăspundețiȘtergere
  5. cand citesc mai cam tot ce asterni pe-aici,imi pun o multime de intrebari si toate duc,undeva,in mijlocul nimicului,cu un apus,o patura,o carte si singuratate.

    RăspundețiȘtergere
  6. Si eu m-am saturat sa numar zilele.
    Noptile sunt mai lungi. De ce sa nu numaram noptile si sa traim prelungit?...

    RăspundețiȘtergere
  7. Boddah spunea...
    hai copilu, nimic nou?

    RăspundețiȘtergere
  8. Noptile sunt mai dureroase.
    Chiar n`a fost "deranj" sa citesc ce ai scris, si poza-i faina.

    RăspundețiȘtergere
  9. acum le dormi si mai tarziu ;le petreci?sau nu le mai dormi?

    RăspundețiȘtergere
  10. de ce nu mai continui?de ce nu-ti mai exprimi sentimentele pe care le mai ai pe langa ceea ce ai scris?

    RăspundețiȘtergere