Am băut sânge din călcâiul unui demon. Nu mai era cafea. Așa mi-a fost dat de destin, sau structura biologică a prezentului, cum îmi place mie să numesc destinul. Sau poate că, prietenii mei șoriceii, mi-au băut noaptea cafeaua, când probabil eu îmi stropeam florile cu propria transpirație, era o chestie doar de-un ceas.
Le-am deschis peisajul piticilor ce mă escortau pe tărâmul lumii prezente, mi-au fost prezentate o pereche de ochi căprui, câteodată mai închiși, câteodată mai deschiși. I-am privit. Și doar atât. Am avut parte de o moarte tragică (cam a treia) a sufletului. Mi-au crescut țepi. M-am ofilit și am crescut. Mă visez psiholog, câteodată jurnalist, alteori fotograf. Sunt un simplu privitor cu ochi verzi al nimicului.
Lipește-mă de străzile orașului dar nu mă lăsa să îngheț, îmi iau o sticlă de vodkă cu mine și... și cam atât. Și aș merge. Cu cine? Singur, pentru că tu ai uitat să pășești în lumea mea. Îmbracă-ți rochia roșie și hai cu mine în iarnă... avem de făcut atâția oameni să zâmbească.
ultima parte e... :)
RăspundețiȘtergereSofocle si Euripide ar fi contrariati de-un asa destin.
RăspundețiȘtergereLipeşte-mă de-un suflet... poţi?:)
RăspundețiȘtergereAm nevoie...am nevoie mare.
nu stiu ce sa zic... am scris-o in minte in drum spre scoala... si am incercat sa o reproduc( nu cred ca a iesit :( ), deci e cam a 2-a mana... Patri. incantata, de asemenea. P.S. Eu am zambit deja :)
RăspundețiȘtergeresimt asa niste influente specii, kazi. "coaie esti blnav maxim"
RăspundețiȘtergereRoşu dă chiar bine pe zăpadă. Păcat că nu prea e zăpadă.
RăspundețiȘtergere"Avem de facut atatia oameni sa zambeasca"
RăspundețiȘtergereMi-a placut mult asta...E nevoie de cineva care sa faca asta.
da, e o culoare amestecată cu rosu ,cu alb de zapadă si cu gri ...cu gri-ul de care nu te mai despartii ...imi place .chiar are ceva viu ..dar PARCĂ tot mai lipseste ceva .....dulce , atrăgător,lipicios ,ceva ce numai daca ai iubii .iai simtii gustul ,si culoarea ...BRAVO E OK
RăspundețiȘtergereDa, sfarsitul e chiar superb.
RăspundețiȘtergereMoarte a sufletului? Nu mai vreau s-aud de asa ceva, am avut deja de vreo 2 ori parte de asa ceva.
"Lipește-mă de străzile orașului dar nu mă lăsa să îngheț, îmi iau o sticlă de vodkă cu mine și... și cam atât. Și aș merge. Cu cine? Singur, pentru că tu ai uitat să pășești în lumea mea. Îmbracă-ți rochia roșie și hai cu mine în iarnă... avem de făcut atâția oameni să zâmbească. "
RăspundețiȘtergereAsta suna chiar perfect. Cum s-a mai spus , avem nevoie de oameni care sa ii faca pe restul sa zambeasca. Oamenii au uitat ce valoare are un zambet.... au uitat si sa zambeasca inainte de toate.
Cand ai mers pe strada si ai zambit unui strain abatut ultima data?
eu personal...nu mai tin minte.
Scuze repetitia, eram destul de obosita cand am dat comentariul.
RăspundețiȘtergerezicea cineva mai sus de sofocle euripide si specii , acu ca o zis poate aduci aminte de franturi de vexxatu si cedry2k sau poate e doar o impresie, in fine. sofocle si euripide nu ar fi putut concepe asa o treaba, asta e problema lor.
RăspundețiȘtergeredaca e sticla de vodka i-ati finlandia - recomandarea unui alcoolic notoriu :))
moartea sufletului - a treia, eventual o hibernare prelungita, cand iti moare sufletu off...e lung si nu e nici locul nici momentul sa intru in detalii, cu alta ocazie...
totul are o atmosfera draconica si parca imagini ca prin vis , sarind prea brusc in meandrele concretului cu ultima faza ".. avem de făcut atâția oameni să zâmbească. "