E frig și răcoare
Nu e ploaie și nici ninsoare
Nici un om pe cărare
Nici un suflet oarecare.
E o seară aproape liniștită
Câinii latră, prietena-mi obosită
Stau la masă, c-o cafea
Nimenea, nu mă salută, nimenea.
Oare o-i fi eu amnezic
Oare o-i fi eu un pic patetic?
Nici cum, că e-ntuneric
Nimeni nu poa ' să-mi vadă ochiul perfect sferic.
Numai eu pot vedea
Ce nu vede nimenea
O văd pe Patri a mea
Cum umblă desculță-n pijama...
Negrul ochilor mă izbește
Setea stă și-mi zâmbește
Mi-e somn, dar nu dorm
Încă o ceașcă de cafea-mi torn.
Stau într-o beznă totală
Și sorb din cofeina cea amară.
Doar Patricia ce mă iubește
Și uite, Mihai trăiește.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu