Întrebări.

La orice fel de întrebare voi răspunde.

@Anonim - Deci să-mi controlez modul de exprimare?

@Anonim - Îți acord 3 minute ca să mă cunoști. chiar dacă trei minute nu ajung unui om să cunoască alt om... ideea a pornit de la faptul ca nu vreau să fiu amestecat în chestiile ce țin de ”tine”. Eu sunt eu, o să te regăsești și nu-ți va plăcea.

@ Raizen Sava - E de înțeles ce zici tu, dar, cu acele chestii, (care nu sunt la un nici un fel de interogativ), interogativul apare doar în ultima parte. Am scris lucrurile acelea pentru o trezirea a realității a acelor oameni care mai citesc ce scriu eu, - de ce-ul - întărește și el e cel care te trezește la realitate, sau cel puțin așa îmi place mie să cred, le-am scris doar pentru că-mi place psihologia și îmi place modul de a spune niște lucruri și apoi la sfârșit să fie întărite, în cazul meu de o întrebare care, uite aici răspunsul, te pune pe gânduri (nu cum am zis eu mai sus că te schimbă sau schimbă mentalități). îmi doresc să aud că cineva se mai duce în cafenele. eu recunosc, mă duc des. :)

@ Maria - Eu am trimis mai multe, dar văd că nu au ajuns. o să iau legătura cu cei de la poștă să văd ce se întâmplă.

@ Gabriel Nightsoul - Salut Gabi, nu trebuie să te scuzi pentru nimic. Eu mă scuz oricum pentru toate. Am citit blogul (nu tot), mai puțin postările în engleză (din motive personale) și dacă vrei ți le înșirui acum, unul pentru că nu prea domin limba engleză, și doi, limba engleză pentru mine e foarte limitată, pentru că nu am învățat-o la timpul ei, și nu îmi este rușine să recunosc. Mulțumesc de încurajare, în schimb postările tale, sunt ok, adică, eu nu pot critica, dar mi-au plăcut mai ales pozele alese... Dacă ești din Ploiești poate ne întâlnim la o bere, facebookul schimbă vieți. :)). lasă-mi un mesaj pe undeva pe acolo. Iar melodia de acum este Ani DiFranco "Sorry I Am". Salutări!

@ anonim - Ca să fiu scuzat de tot deranjul pe care-l fac. Citindu-mă, îmi dau seama că deranjez la anumite lucruri. Și mă scuz. Nu e foarte util să stai pe blogul meu. nu înveți nimic. mult mai multe ”înveți” la școală decât aici. deci... nu mai intra pe blogul meu, profa ta de română o să zică: ”fătucă ești nebună!” și o să mă simt eu prost. pentru că am reușit să schimb oameni și să-i fac să ajungă la aceleași păreri ca și mine. :).

@ cristina  - Cum să te ajut eu? 

@ rockoteca - 1)Nu, nu am fost și nici nu știam că există așa ceva. E bine de știu, mă voi informa despre ARTmania.
                        2)Cu blogul... păi, am spus că renunț, dar îmi pare a fi cel mai greu drog găsit de mine (și cred că de toți tinerii care au ceva de spus). Mulți au de spus câte ceva. Și... câteodată nu mă pot abține nici eu. Chiar dacă nu sunt genul de om care să ofere toate informațiile publice. Dar când te deranjează ceva, sau ești înebunit de cineva... e mai greu. Probabil că îmi voi lăsa amprenta vreodată asupra unei cărți. Și voi renunța definitiv la blog. :)

@ Anonim - ”SIA - Broken Biscuit”

@ Diana - Eu? Poate că se numește dar. Uite, eu de exemplu mă bâlbâi când vorbesc cu o persoană față în față, poate că sunt chiar cel mai bâlbâit om de pe Pământ, dar atunci când scriu, mă regăsesc, la fel cum... Exact ca un mort ce se regăsește în mormântul lui... Sau...
știi senzația aceea... când pleci de acasă și îți dorești seara de seară să dormi în patul tău... învelit cu pătura ta, în caldura camerei tale și în mirosul ei...
Chestia asta pot spune că o am și eu... un dor nebun mereu de a scrie lucruri care-l rănesc pe om chiar acolo unde dor. În interiorul sufletului. Fiindcă acolo fiecare este slab, chiar și eu. Nu sunt un dur, nu, nu sunt, și pun pariu că nimeni nu rezistă la presiuni interioare.

 Eu doar îmi acidulez viața și aștept să se consume într-un pahar jegos de plastic.

@ Paula - În Daniel se regăsește toată lumea.

@ Magda - Și dacă sunt, un mai mult de nimic, cu ce m-ar mulțumi? E aceeași treabă.

@ Magda - Cu sinceritate, îți mărturisesc că da. 

@ kayleigh29394 - M-am operat. Și dădeam prin salonul 5 că acolo era frigider și-mi duceam brânza.

@ Sergiu - Dacă tu ești Sergiu pe care îl cunosc, știu exact la ce te referi. ”a iubi” nu înseamnă nimic. Dăruința, sclipirea și un foc ce arde interiorizat, poate face diferența, între absolut totul. Între realitate si vis. A iubi e un vis. Îl împlinești niciodată.


@ Paula - nu te cunosc, dar îți răspund (cu puterile mele). Mă pierd, chiar foarte des în cuvinte, ăsta-mi e și secretul, dar nu ca ceilalți. ”Ceilalți” nu știu să se manifeste exact ceea ce simt. Eu consider că ating o notă vibrantă și subțire, când vreau să fie subțire, și una groasă când îmi doresc eu să fiu groasă. Fiindcă asta și vreau. Și mă pierd. De fiecare dată.