îți las 3 minute să-mi părăsești blogul. 

duminică, 6 iunie 2010

Tăcerea înseamnă moarte

        


     Hei, salut timpule. Eu sunt Mihai. și nu-mi pare bine că te cunosc.


    Numele meu este Clara. Am fugit de acasă și m-am hotărât să mă sinucid. 


         

                Mi-am început dimineața la fel ca oricare alta. Fumam un Pall Mall Light pe veranda casei, ascunsă între două canapele, ascultând ploaia și mașinile parcă furioase ce stropeau castanii bătrâni. 

                Admiram fumul și răgetul dimineții în plin haos matinal.

                Eram răgușită, răcită, futută și obosită încă de aseară. Nu am putut să dorm. De fapt toată noaptea am stat și am încercat să-mi prind părul în agrave proaste, ieftine și tâmpite. Nu mi-a reușit. Mi-am băgat mâna în păr, am tras de el până am chelit în câteva zone și eram mulțumită că părul îmi stătea cât de cât bine. 

                Miroseam încă a transpirația câinelui și aveam pe picioare puricii și bucăți din blana lui. 

                           Atunci am borât și m-am trezit cu adevărat.


       Pe la ora zece s-au trezit și ai mei... Mama deja spăla vase, iar tata citea în bucătărie ziare financiare cu zeci de articole plictisitoare. Tata s-a enervat când mama a scăpat o farfurie din greșeală și a început să o bată și să o întrebe de ce el muncește degeaba și ea sparge farfurii. El nu înțelegea că era mult prea stresat ca să realizez ce scoate pe gură. Și spun asta fiindcă ascultasem o discuție între ei doi în care tata a recunoscut că e un nebun cu acte în regulă și că nu mai face față atâtor probleme.

       La ora unșpe mi-am făcut bagajul și am plecat. Mi-am lăsat în urmă fratele mai mic și un bilet către mama:


             ”Mă voi întoarce. 

                    Sau poate îți voi trimite doar vederi.

                              Semnat Clara. (acum sunt departe).”


       

         Aveam 15 ani când am făcut pasul ăsta.

               Acum am 19, lucrez la o spălătorie, cu mulți țigani pe un salariu de nimic. Am aflat că mama a murit iar tata a devenit pușcăriaș. Am încercat să dau de fratele meu în repetate rânduri. fără succes însă.  În ziua de azi are 9 ani.

               Port ochelari de vederea ziua și de soare noaptea când mă duc prin cluburi. Am colecție de umbrele în apartamentul meu închiriat, și mă laud cu ele numai vara, fix atunci când nu plouă. 

        

          Eu sunt Clara. și veți mai auzi de mine în curând.  Mihai și-a propus să scrie un roman despre mine. 

                                      (fragment din Tăcerea înseamnă moarte).



 


21 de comentarii:

  1. inca scrii pe blog si chair ma bucur!

    astept sa vad ce mai e cu aceasta clara!

    RăspundețiȘtergere
  2. imi place.se potriveste cu melodia care canta atunci cand intri pe blog
    tine-o tot asa

    RăspundețiȘtergere
  3. Toate personajele tale traiesc diverse drame, ma intreb ce copaci ar desena fiecare:-?.Asta e viata,nu?Drama.Deci surprinzi bine viata...Calitate pe care o au mai degraba barbatii.Nice.

    RăspundețiȘtergere
  4. Ah, abia astept sa termini cartea, desi ai tot timpul din lume. O sa o citesc de 10 de ori, pana la urma cineva chiar trebuie sa mai scrie si frumos sa avem si noi ce citi.

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu poti sa te opresti din scris.. Ar fi pacat pt ca nu am mai avea de la cine sa citim ceva ce merita citit.

    RăspundețiȘtergere
  6. omule, ma sperii:P
    scrii bine.
    dar faza cu puricii, boratu, fututa si partea cu agrafa.. m-au ihh

    RăspundețiȘtergere
  7. delirant schelet muzical.
    abia aştept să termini de scris romanul.promit să îl devorez!

    RăspundețiȘtergere
  8. astept mihay sa vad si continuarea, prieteul tau nu ma sunat, deci nu am avut ocazia sa il intalnesc, poate e ocupat, te astept sa bem o cafea la bucuresti cand ajungi pe aici

    RăspundețiȘtergere
  9. continuarea sper să fie într-o carte vara asta. :).

    RăspundețiȘtergere
  10. hei :> ai un premiu la mine pe blog:D

    RăspundețiȘtergere
  11. Scuze de intarziere...Dar premiul pe care l-ai primit(cu care ai aparut in ziar)il meriti pe deplin....Povestea aia m-a coplesit...si e atat de simplu facuta,si atat de profund!!Daca povestea e adevarata...imi pare rau..daca e inventie...esti absolut genial..oricum esti absolut genial,pentru talentul tau!Minunat...

    RăspundețiȘtergere
  12. cam asa:)) cica se da mai departe:>

    RăspundețiȘtergere
  13. salut, am mai trecut sa citesc, foarte misto!

    RăspundețiȘtergere
  14. Bună ! Vroiam să îţi spun că am citit destul de multe scrieri de-ale tale, de aici de pe blogul tău şi ţin neaparat să te felicit. Ai talent, eşti foarte bun în ceea ce faci, iar ideea cu romanul este foarte bună, abea aştept să văd ce va ieşi. Multă inspiraţie în continuare !

    RăspundețiȘtergere
  15. cu plăcere :D şi mie-mi plac foarte mult lucrurile legate de Vama Veche. chiar dacă nu am fost acolo.. sper să ajung

    RăspundețiȘtergere
  16. Heeeeeeeeeei. De cine dau eu aici :D!. Mihai. Parca alt Mihai. Incredibila schimbare,genial blog.

    RăspundețiȘtergere